Catalin Anghel interviu revistafoto.ro

Cătălin Anghel – Your Imagination Our Reality

Am reușit să-l prindem pe Cătălin Anghel într-un interviu și chiar dacă ne-a dezvăluit că nu îi place să vorbească despre el, ne-a răspuns cu mare drag și implicare la toate întrebările adresate. Vă invităm să îl descoperiți și voi în rândurile de mai jos, să vă lăsați inspirați și motivați de pasiunea lui pentru arta fotografică.

1. Te rog să ne povestești câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf?

Am început cariera de fotograf în 2011. Am început ca majoritatea pasionaților fotografiind flori, gâze și peisaje urbane. Se întâmpla în anul 2011 în timp ce locuiam la Dublin. Mi-a plăcut atât de mult încât am decis să aprofundez educația fotografică și astfel am urmat cursurile IOP Dublin. Nu înainte de a-mi cumpăra primul aparat foto: un Canon 60D și un Sigma 17-70 cu funcție de macro 🙂

2. Știm că ai urmat cursurile Institutului de Fotografie din Dublin, a existat un moment pe parcursul cursurilor care te-a definit ca fotograf?

Da. Am avut un profesor extraordinar care m-a ajutat să înțeleg cum funcționează aparatul. Ce înseamnă Iso, Shutterspeed și Aperture. , Mi-a spus clar și răspicat că fără educație talentul fotografic nu poate fi exploatat la maxim. Momentul care mi-a definit evoluția ca fotograf a fost cam așa: Profesorul Dave McKane, ne-a atribuit o temă tuturor cursanților, urmând ca la următoarea clasa să prezentăm lucrările și să explicăm cum am ajuns la rezultat. Tema se numea fotografie de produs cu lumină DIY. Astfel am fotografiat niște lumânări folosind ca lumina continuă niște veioze și ca softboxuri 2 cutii de carton peste care am pus hârtie de copt. Lucrarea a fost nominalizată că fiind una din cele mai bune ale temei respective, iar profesorul m-a invitat în față colegilor să explic cum am făcut. Am încercat să par deștept, dar adevărul este că nu înțelegeam tehnic cum am reușit să scot o asemenea fotografie și într-un final am capitulat. Le-am spus că mi-a ieșit din noroc. Nu știam exact ce setări ale aparatului am folosit și nici măcar la ce focală am tras. De atunci mi-am promis că aparatul va deveni o prelungire a brațului și absolut tot ce îmi imaginez pot fotografia fără a bâjbâi peste setări.

3. Ce te-a determinat să renunți la job-ul din mass-media pentru fotografie?

Plafonarea. În presă nu mă puteam exprima îndeajuns de creativ pe cât îmi doream. Erau limite… Drept este că jobul din televiziune m-a făcut mai sociabil și mi-a dezvoltat abilitățile de a lucra cu ceilalți oameni.

4. A existat un moment de cumpănă în cariera ta? Dacă da, ce te-a motivat să nu renunți la fotografie?

Cred că cu toții trecem prin momente de cumpănă dealugul carierei noastre. Al meu a fost în 2017 când am încercat să promovez proiectul Wedtrotter. Am fost peste tot, la radio, la televiziune, în cadrul emisiunilor dedicate din online, chiar și la prietenul Daniel Chindea. Proiectul a avut parte de o expunere consistentă zic eu. Foarte mulți colegi m-au încurajat și mi-au dat motive să cred că acest proiect va reuși.

Și cu toate aceastea campania de kickstarter nu s-a concretizat. Eram atât de deprimat pentru că mă așteptam ca lumea să dea buluc și să sutina acest proiect, care atenție, era făcut gratis de către fratele meu Adrian Anghel, alături de o mică echipă din care făceam și eu parte. Munca noastră nu era remunerată în nici un fel și cu toate acestea am auzit vorbe că vreau să îmi iau casă, mașină nouă etc, în condițiile în care eu cheltuiam cu proiectul, nu produceam. Am decis atunci că nu voi mai face nimic pentru comunitate pentru că nu merită.

Și totuși uite-ma în 2019, anul în care vom avea premiera Wedtrotter, episodul cu Marius Bărbulescu cu o nuntă altfel filmată la Bușteni. Și mai mult de atât premiera va avea loc in cadrul primului festival de fotografie din Timișoara și vestul țării – Imagine Timișoara Festival – eveniment dedicat comunității fotografice din întreagă țară. Abia aștept!

5. Care zonă din arta fotografică te definește cel mai mult?

Fotografia de eveniment desigur. 🙂

Asta nu mă împiedică să am și proiecte personale. De altfel nu demult am reușit să termin 10 lucrări de mixed media art (pictură abstractă pe fotografie), proiect cu care voi participa la Unseen Amsterdam în acesata toamnă la propunerea colegilor de la PhotoRomania Festival, membri Futures (asociație ce reunește peste 20 de organizații fotografice din Europa). Fiecare membru poate să nominalizeze 5 artiști, iar portofoliul meu a fost acceptat deși sunt un „emerging artist”.

6. Ce te-a determant să alegi ca stil pe cel fotojurnalistic și cel strobist?

Frică de a folosi blitz-ul sau lipsa educației în a lucra cu lumina artificială. În decursul timpul am reușit să trec peste acest obstacol și în prezent dețin un studio foto alături de fratele meu. Mai mult am reușit să învăț să fotografiez în majoritatea ramurilor fotografiei comerciale: real-estate, fotografie produs, food photography, corporate portrait, concept. etc. Și ghici ce?! Iubesc să folosesc lumina artificială 🙂

7. Ai o fotografie de suflet? Ce poveste spune?

Nu pot spune că am o fotografie de suflet pentru că sunt foarte multe fotografii la care țin. Dar am o lucrare de suflet. Ea se numește „Humanity”.

8. La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?

Că workflow de editare folosesc în ordine următoarele programe: Photomechanic 6, Lightroom, Plugin Lightroom de la Nik Collection: Vivezza 2 pentru fotografiile color și Silver Effects Pro 2 pentru cele alb negru, și Photoshop. Abia după ce am trecut o fotografie prin toate aceste programe pot spune că este o lucrare finită din punctul meu de vedere.

9. Ce sfaturi ai da unui fotograf ce își dorește să devină fotograf profesionist?

Să aibă multă răbdare. Când crezi că nu mai ai ce învață, vei fi surprins cât de puțin ști despre fotografie. De aceea eu încerc să ajung la minim 2 workshop-uri pe an și la minim o conferință. Tot timpul mă întorc cu un suflu nou și informații foarte valorase de la colegi, nu mai vorbim de networking.

10. Trei lucruri interesante despre OMUL Cătălin Anghel?
  • Nu sunt arogant, deși așa par la prima vedere :)).
  • Familist convins, deși îmi dedic majoriatatea timpului fotografiei și proiectelor care au legătură cu aceasta.
  • Nu îmi place să călătoresc (ciudat pentru un fotograf de nuntă, nu?)
11. Care este cartea ta favorită?

Moromeții de Marin Preda, spune multe despre noi…

12. Ce însemna fotografia pentru tine în 3 cuvinte?

Your Imagination Our Reality” :)) sunt 4, dar sunt motto-ul Anghel Brothers.

13. Povestește-ne un pic despre proiectul tău Fotocultura

Fotocultura este primul proiect dedicat comunității fotografice din Timișoara. În primul an în care ne-am mutat înapoi în România și am pus bazele Anghel Brothers alături de fratele meu am decis că arta fotografică merită evidențiată în orașul de pe Bega. Astfel am reușit împreună cu o echipă micuță să punem bazele proiectului Fotocultura – Timișoara Capitală Culturală Europeană se întâmpla în anul 2014, când Timișoara candida la acest titlu.. pe care l-a și câștigat pentru anul 2021. Fotocultura era un proiect menit să premieze fotografia artistică și să ajute Timișoara în candidatura sa pentru CCE. Am reușit să aducem alături de noi autoritățile locale, sponsori importanți și cel mai important o mulțime de fotografi talentați. Proiectul a avut parte de un vernisaj al celor mai bune 25 de lucrări înscrise în concurs, eveniment care mi-a demonstrat că fotografia din Timișoara merită promovată peste tot în lume. Deși concursul era didicat fotografilor care propuneau lucrări cu subiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană am primit zeci de cereri de înscriere în concurs și din alte orașe.  🙂

14. Ce te-a inspirat să pui bazele Festivalului De Imagine Timișoara?

Cred că cel mai motivant lucru care m-a determinat să pun bazele Imagine Timișoara Festival a fost participarea mea la conferințele dedicate fotografilor din România. Am participat Weddingstorries de la Cluj în calitate de speaker, la Weddcamp – participant, Shootless – participant, și la alte evenimente dedicate comunităților de fotografi. M-am bucurat să văd cum oamenii sunt oameni, colegii sunt tratați cu respect și nu există acel hate care bântuie specia fotografului român. Tânjeam în sinea mea ca și noi, cei din Vest, să putem ajunge la nivelul colegilor de la Cluj, Sibiu și Constanța, evenimente ce au adunat mii de oameni de-a lungul timpului care știu ce importantă e educația fotografică, cât de mult te ajută să evoluezi, știu ce înseamnă distracția și știu cât de important e să faci parte dintr-o comunitate. Drept exemplu pot spun liniștit acum că în orice parte a țării m-aș afla și aș avea o problemă, există cel puțîn 3 oameni dispuși să îmi ofere ajutorul, timpul lor, și sprijinul de care am nevoie. Asta dorim să facem și la Timișoara: o comunitate de fotografi in adevăratul sens al cuvântului.

15. Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *