Daria Virbanescu interviu revista foto 2020

Daria Virbanescu – fotografia ma face fericita si ii face fericiti pe oamenii pe care ii fotografiez

Pe Daria Virbanescu am cunoscut-o doar în online, prin proiectul „Ăla e pe bune?!” și ne-am dorit să aflăm mai multe despre ea, motiv pentru care a prins contur acest interviu. Ne-a plăcut pasiunea cu care vorbește despre fotografie, ne-a plăcut entuziasmul său și vă invităm să o descoperiți și voi.

[Revista Foto]: Te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf?

[Daria Virbanescu]: Am descoperit fotografia in 2012 dintr-o pura intamplare… urma sa plec in concediu prin tara vreo doua saptamani si imi doream un aparat cu care sa imortalizez locurile minunate de la noi. Si am zis ca daca tot cumpar ceva, macar sa fie un DSLR, desi nu stiam absolut nimic in afara de modul Auto. A fost dragoste la prima declansare caci de atunci nu l-am mai lasat din mana. Dar nu, nu am facut o cariera din asta si nici nu am de gand sa ma indrept spre acest lucru. Este pura pasiune din care, din cand in cand, mai apar si bani, dar doar pentru a putea investi tot in echipament foto. 🙂

Sunt fascinata de simplitatea detaliului și de forța imaginii, iubesc lumina si culorile, dar nu sunt convinsa ca mi-am dezvoltat cu adevarat un stil propriu; inca invat, experimentez si descopar lucruri despre fotografie si despre mine.

[Revista Foto]: Cum a apărut conceptul „Trace Of Light” și ce reprezintă?

[Daria Virbanescu]: Prima fotografie de care am fost multumita (la vremea respectiva) a fost una facuta in Piata Unirii din Bucuresti, seara pe la 22. O expunere lunga in care am prins un autobuz care a lasat o dara lunga, rosie de lumina. Cum orice fotografie are nevoie de un titlu, al ei a fost „trace of light”. Cum la vremea aia nici macar nu cochetam cu idea unui site, mi s-a parut o idee buna sa imi fac o pagina de Facebook iar denumirea asta mi s-a parut perfecta. Si, de fapt, este Trace Of Light by Daria, TOLD, pe scurt. Asa, ca sa aiba un dublu inteles. 🙂

[Revista Foto]: În portofoliul tău regăsim pre-wedding&after-wedding, foto copii, zile de naștere, botezuri și fotografie artistică. Ce te reprezintă cel mai mult și ai fotografia la infinit?

[Daria Virbanescu]: Imi doream ca tot continutul din proiectul „Ala e pe bune?!” sa fie laolalta. Si cum Facebook-ul nu mi s-a parut o idee prea buna, a inceput sa imi incolteasca in minte gandul de a face un site. Si cum nu putea sa fie doar pentru proiecte, am adunat acolo, genurile care imi plac. Desi mi-am dat seama ca nu sunt om de evenimente, imi place foarte mult sa fotografiez copiii. Au o inocenta si o bucurie care nu poate sa fie egalata de nimic. 

Am descoperit de curand ca ma atrage foarte mult fotografia de peisaj care transmite o emotie, o stare. Propria dispozitie poate avea o influenta foarte mare asupra fotografiei in momentul declansarii si chiar in momentul post procesarii. Inca invat cum sa fiu constienta de aceste stari si cum sa le folosesc in avantajul meu.

Din cand in cand ma joc si cu still life-ul. Ma relaxeaza foarte mult. Dar nimic nu se compara cu fotografierea oamenilor! Potretele si sesiunile foto „cu poveste” sunt, fara indoiala, preferatele mele.

[Revista Foto]: Ai două proiecte de suflet, Alone și Ăla e pe bune?! – ne poți spune povestea lor? 

[Daria Virbanescu]: Am încercat să reprezint vizual un sentiment complicat- singurătatea, într-un proiect care conține 10 imagini și care se numește „Alone”. Deși doar izolarea subiectului într-o fotografie nu este îndeajuns pentru a conștientiza amplitudinea sentimentului, am încercat să aduc în atenție că, deși suntem conectați pe toate canalele de social media, majoritatea experimentează un puternic sentiment de singurătate. Este micut, prima mea incercare de proiect, dar probabil din cauza asta si inseamna foarte mult la nivel personal.

Ala e pe bune?!” este mult mai amplu. A avut si are parte de mult mai multa promovare, in special in social media. Scopul proiectului este de a aduce laolaltă persoane din medii variate, cu job-uri diferite tocmai pentru a sublinia unicitatea.  Imi place sa ascult povestile oamenilor, să aflu de ce și-au făcut tatuaje, să arăt lumii că tatuajele nu mai aparțin doar unui grup marginalizat de societate. Să arăt că sunt despre originalitate și exprimarea sinelui..

Aș vrea să pot să mă plimb și prin țară, în căutare de oameni cu povești și tatuaje. Cred că în orașele mai mici, percepțiile nu sunt atât de favorabile ca în cele mari in cee ace priveste tatuajele.

[Revista Foto]: Cum se desfășoară o sedință pentru proiectul „Ăla e pe bune?!”? Câtă răbdare este în spate, organizare, pregătire?

[Daria Virbanescu]: Este ceva rabdare in spate :).  De la timpul petrecut sa gasesc oamenii (de obicei asta consta in vizualizarea multor profiluri pe social media), sa le povestesc despre proiect, sa gasesc locatii interesante sau care mi se pare mie ca se potrivesc cu omul respectiv, la orele petrecute cu ei pentru a le asculta povestile, a trage cadrele pentru proiect, si pana la post procesare. De obicei, spun oamenilor că ședințele nu ar trebui să dureze mai mult de jumătate de ora, dar aproape niciodată nu se întâmplă asta. Se transformă în câteva ore de plimbări prin București, stat la cafea, una chiar a devenit o adevărată explorare urbană în fosta fabrică de bere Bragadiru. De obicei, plec de acasă cu un cadru în minte, dar care se schimbă, în funcție de om și de ce locuri interesante descoperim. Acum, ca este frig, am o singura locatie, asa ca optiunile sunt temporar limitate.

[Revista Foto]: Lumină naturală sau artificială?

[Daria Virbanescu]: Lumina naturala intotdeauna! Din punctul meu de vedere, este la fel de importanta intr-o fotografie cum este zaharul intr-o prajitura.

[Revista Foto]: La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?

[Daria Virbanescu]: Cred ca mai am de parcurs un drum destul de lung in ceea ce priveste tehnica de post procesare. Momentan folosesc Lightroom-ul si planuiesc, undeva in viitor, sa invat si ceva Photoshop.

[Revista Foto]: Ce consideri că te ajutată cel mai mult și te diferențiază de ceilalți fotografi?

[Daria Virbanescu]: Cred ca ar insemna sa fiu foarte indrazneata sa spun ca ma diferentiez cu ceva de ceilalti fotografi. Nici nu sunt faimoasa si probabil nici nu o sa fiu vreodata. Dar nici macar nu conteaza asta. Conteaza ca fotografia ma face fericita. Si conteaza cand ii face fericiti si pe oamenii pe care ii fotografiez. Atat.

[Revista Foto]: Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună?

[Daria Virbanescu]: Pentru mine, o fotografie buna trebuie sa aiba emotie, trebuie sa trezeasca ceva in mine. Degeaba este perfecta din punct de vedere tehnic daca nu „spune” ceva.

[Revista Foto]: Ce sfaturi ai da unui fotograf la început de drum? 

[Daria Virbanescu]: Nu stiu daca sunt eu in masura sa dau sfaturi, dar unui prieten apropiat care s-ar apuca acum de fotografie i-as spune sa exerseze mult! In fiecare zi, daca are posibilitatea. Sa invete cum se „misca” lumina si cum se schimba culoarea in diferite momente ale zilei. Sa nu ii fie frica sa experimenteze. Si sa nu uite ca fotografia reprezinta un act de creatie ce poate sa fie interpretat de oameni in moduri diferite. Probabil o sa existe o tendință de a se compara cu alți fotografi. Sfatul meu este sa învețe cât mai mult de la fotografi cu experiență, dar să nu isi compare niciodată munca cu alții pentru ca este o panta alunecoasă plină de invidie și frustrare. Concentrarea trebuie sa fie pe propria perspectiva. Ah, si inca ceva: Always shoot RAW 🙂

[Revista Foto]: Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază a succesului tău?

[Daria Virbanescu]: Trebuie sa existe pasiune. In orice facem.

[Revista Foto]: Trei lucruri interesante despre OMUL Daria Virbănescu?

[Daria Virbanescu]: Oh, nu cred ca sunt o persoana interesanta… asa ca, mai degraba, va spun trei lucruri care imi plac foarte mult. Iubesc sa calatoresc si sa descopar locuri noi, la noi in tara si in afara. Sunt fascinata de ruine si de cladiri abandonate. Si… imi plac foarte mult tatuajele 🙂

[Revista Foto]: Care este cartea ta favorită?

[Daria Virbanescu]: In adolescenta am „devorat” extraordinar de multe carti, dar cea care mi-a ramas in suflet si care m-a impresionat foarte mult la vremea respectiva este „Torente” de Marie Anne Desmarest. Cat despre prezent… am citit tot ce a scris Dan Brown si, de curand, am inceput sa citesc foarte mult carti despre Coreea de Nord (Drumul catre libertate, Evadare din lagarul 14, Nimic de invidiat).

[Revista Foto]: Ce înseamna fotografia pentru tine?

[Daria Virbanescu]: Fotografia a schimbat complet modul in care vad lucrurile, in care percep lumina. Mi se intampla foarte des, cand nu am camera cu mine, sa vad pefect anumite cadre. Este modul in care ma reconectez cu mine, este motivul pentru care imi place sa calatoresc.

[Revista Foto]: Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc.

[Daria Virbanescu]:

 În încheiere vă invităm să descoperiți o parte din fotografiile semante Daria Virbanescu.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *