Deni Sîrb – „Prima gură de aer” | primul fotograf de nașteri din România

Deni Sîrb – „Prima gură de aer” | primul fotograf de nașteri din România

Deni Sîrb este primul fotograf de nașteri din România și iubește să fotografieze emoția vieții: prima gură de aer a bebelușilor.
Ne-a mărturisit cu emoție că „după multe nunți și fotografii de familie realizate, mă pot bucura și de primele guri de aer ale minunatelor ființe dăruite de Dumnezeu”.
Te invităm și pe tine să o descoperi pe Deni în interviul de mai jos!

  1. Te rog să ne povestești câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum, când a început cariera ta de fotograf?

Salut, numele meu este Deni Sîrb și mă bucur că am ocazia să vă împărtășesc puțin din povestea mea aici.

Am descoperit fotografia atunci când l-am cunoscut pe soțul meu Alin, acum vreo 10 ani, și am început prin a fi fotografiată de el, iar după aproximativ un an am început să fotografiem împreună majorate sau scurte ședințe foto.

După câțiva ani am decis să trecem la următorul nivel și am înființat împreună DA Studio și de atunci fotografiem nunți, familii și evenimente corporate. Lucrăm împreună pentru că am descoperit că suntem două firi diferite și dorim să le oferim mirilor noștri o experiență deosebită și să aibe în fotografiile de la nunta lor atât artă cât și elementul emoțional.

Sunt o fire deschisă, foarte prietenoasă, sociabilă și pun suflet în tot ceea ce fac. Îmi place să mă apropi de oamenii pe care îi fotografiez și să îi cunosc, iar după fiecare colaborare sunt fericită că mi-am mai făcut câțiva prieteni. 

  1. Cum a prins contur proiectul „Prima gură de aer” și de ce ai ales să devii fotograf de nașteri?

Din copilărie am fost pasionată de partea de obstetrică și acum câțiva ani mi-am pus în minte să fotografiez nașteri și am reușit cu greu și o să le mulțumesc mereu tuturor celor care au fost alături de mine și au crezut în asta!

Proiectul „Prima gură de aer” are 3 ani de viață și sunt extrem de mândră că pot să „scriu” istoria primelor guri de aer ale bebelușilor. Când fotografiez nașteri mă simt cu adevărat împlinită atât din punct de vedere profesional cât și personal. 

  1. Îți mai amintești prima naștere fotografiată? Poți să ne povestești cum au decurs lucrurile, ce emoții și gânduri te-au cuprins?

Prima naștere fotografiată mi-a adus și prima mențiune onorabilă în cadrul concursului Documentary Family Awards, un concurs internațional de fotografie de familie.

Deși înainte de a fotografia nașteri am mai asistat la trei nașteri, prima naștere pe care am fotografiat-o a fost un first pentru mine pentru că era prima cezariană la care urma să asist. Îmi aduc aminte perfect fiecare moment și știu exact că atunci când a început să tăie mă tot gândeam „Oare o să leșin?”. Ei bine nu am leșinat, însă toți cei din sală au avut emoții pentru că eram acolo și am văzut asta abia când am ajuns acasă și am selectat cele mai bune fotografii din naștere și i-am văzut pe toți, în afară de doctor, cum se uitau înspre mine :)).

Mă bucur pentru că în câteva săptămâni urmează să fotografiez a două naștere a acelei mămici, de data asta un băiețel.

  1. Care este momentul tău preferat din timpul unui astfel de shooting?

Am mai multe momente preferate.

În primul rând îmi place să fotografiez legăturile care se definesc între parteneri în timpul travaliului, toate emoțiile și trăirile lor, schimbările de situație, lacrimile, zâmbetele, tot.

În al doilea rând, cred că momentul care mă umple de adrenalină este expulzia. Aștept mereu să aud bebelușul, să le surprind fețele pline de nerăbdare și emoție ale părinților și nu în ultimul rând iubesc ora magică pentru că atunci totul este mult mai calm și mămica are timp să își admire copilașul și să se bucure de el. Cu alte cuvinte, iubesc nașterile așa cum sunt ele, fie că sunt naturale sau cezariene, fie că durează o oră sau șaisprezece ore. 

  1. Care este cel mai dificil lucru când fotografiezi miracolul nașterii? Dar cel mai frumos?

 Poate oboseala, pentru că de multe ori mi se întâmplă să am două nașteri una după alta cu câte două ore de pauză în decursul a patruzeci și opt de ore, însă nu e neapărat o problemă pentru că atât timp cât faci ceea ce îți place și ești mereu recunoscător că poți să faci asta e perfect. E extraordinar de frumos să văd câtă încredere au mămicile și tăticii în mine. 

  1. Au existat anumite bariere în calea ta pe drumul fotografiei de naștere? Dacă da, cum ai trecut peste ele?

Da, la început au existat și încă mai există în unele spitale. Fiind singurul fotograf din țara noastră care fotografiază nașteri a fost puțin mai greu să fiu acceptată în spitale pentru că nu prezentam încredere și nu se înțelegea exact de ce cineva ar vrea să fie fotografiat în astfel de momente. Am reușit însă se le depășesc pentru că am dat de omul potrivit la momentul potrivit, mulțumesc încă o dată Flavia. 

  1. Cum arată o zi din viață ta când o mămică se pregăteste să nască?

Când știu că o mămica este pe ultima sută de metri am mereu aparatura foto și hainele de clinică pregătite. Dacă urmează să mă duc undeva le iau cu mine și le spun să mă sune la orice oră din zi sau din noapte, care de obicei este din noapte :)). 

  1. Cât timp investești în relația cu viitoarele mămici ce aleg să le fotografiezi momentul nașterii?

După ce mă contactează stabilim o întâlnire pentru a ne cunoaște și a discuta toate detaliile, iar mai apoi le stau la dispoziție oricând înainte de naștere și după naștere.

  1. Cu ce surse de lumină lucrezi când te aflii în sala de nașteri? Ne poți povesti un pic despre set-up și pregătirile tehnice din spatele unui astfel de moment unic?

Lucrez mereu cu lumină naturală. Nu mi se pare potrivit să stric ambianța cu lumina artificială. Ca și aparatură, fotografiez cu Sony A7III, 28 mm și în cazul unei cezariene cu 85mm. Nu iau cu mine un ghiozdan, însă am un lens case prins de mine unde îmi țin un obiectiv, carduri și baterii.

  1. La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?

 Sigur, folosesc Lightroom și  Photoshop.

  1. Pe langă fotograf de nașteri, fotografiezi și nunți alături de alte evenimente speciale. Ce consideri că te-a ajutat cel mai mult și te-a diferențiat de ceilalți fotografi?

Cred că cel mai mult m-a ajutat să fiu om, să mă pun în pielea celui fotografiat și să răspund la întrebarea pusă destul de des de soțul meu, „Ție cum ți-ar plăcea să fie fotografia asta dacă ai fi tu în ea?

  1. Ce inseamnă pentru o fotografie bună și cum convingi clientul să aibă încredere în tine ?

O fotografie bună este primul rând o fotografie care îți inspiră emoție și apoi o fotografie corectă. Ideea e nu încerc să îi conving. Ne cunoaștem și după ce ne împrietenim ei știu că pot avea  încredere în mine.

  1. Care este cea mai mare provocare în fi propriul tău șef?

Cea mai mare provocare pentru noi este că lucram împreună, suntem 24 din 24 de ore împreună și suntem perfectioniști așa că 90% din cazurile pentru care ne certăm este din cauza business-ului. De asemenea, pentru că lucrez/lucrăm pentru mine/noi nu prea avem timp liber și suntem mereu la „serviciu”

  1. Ce sfaturi ai da unui fotograf ce își dorește să intre în industria fotografiei de nașteri?

În primul rand, ciocu’ mic. Știu caă nu este ușor să taci când ai dreptateî atâta timp cât ești pe „teritoriul” lor, daca nu vrei sa fi „extradat” învață să te faci apreciat și vorbeste cât mai puțin posibil.

  1. Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază a succesului tău?

Felul meu de a fi probabil, chiar nu m-am gândit la asta.

  1. Trei lucruri interesante despre OMUL Denisa Sirb?

Îmi place enorm să dorm, să mănânc și să mă cațăr. Am descoperit cățăratul de puțin timp și nu credeam vreodată că o să îmi placă atât de mult. În plus m-a ajutat enorm cu problemele pe care le aveam la spate, așa că încercați cățăratul deoarece îți eliberează mintea și te scăpa de dureri (și te umple de vânătăi, dar asta nu mai contează pentru că satisfacția e prea mare). A șiiii, nu îmi place să mi se spună Denisa, ai mei îmi ziceau Denisa doar când făceam câte o prostie în copilărie.

  1. Care este cartea ta favorită?

Nu cred că am o carte favorită, în schimb cartea care mi-a deschis apetitul pentru citit a fost „Gaudeamus” de Mircea Eliade.

  1. Ce însemnă fotografia pentru tine?

 Istorie, cunoaștere, emoție.


Mulțumim Deni pentru deschidere și toate gândurile împărtășite cu noi, iar pe voi vă invităm să vedeți cum arată „prima gură de aer” prin lentila Denisei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *