Vlad Eftenie interviu revistafoto.ro 2020

Vlad Eftenie – nu de aparatul foto depinde calitatea trăirii tale

În august 2019, la Festivalul de Arte Vizuale VSLO X am avut bucuria de a învăța mai multe despre fotografie și de a întâlni oameni care îți schimbă nu doar perspectiva asupra modului în care simți fotografia, ci și asupra vieții, unul dintre ei fiind Vlad Eftenie. La câteva luni distanță, am bucuria de a vă oferi un interviu ce am convingerea că o să vă aducă „lumină bună” prima dată în suflet și în gând pentru ca mai apoi aceasta să se reflecte și în fotografiile pe care le faceți.

[Revista Foto]: Te rog să ne povestești câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf?

[Vlad Eftenie]: Fotografia mi-a iesit in intampinare undeva prin 2003, dupa ce am terminat facultatea. O voce interioara imi spunea ca am nevoie sa descopar cu adevarat cine sunt, cum arata lumea, chiar daca pe parcursul studentiei am avut numeroase experiente revelatoare. Dar am fost prea ocupat cu studiile si inca nepriceput in a intelege natura umana. Cele cateva filme trase pana atunci nu au avut darul de a aprinde scanteia. Probabil am formulat in sinea mea foarte clar nevoia, iar instrumentele indeplinirii ei si-au facut aparitia, odata cu primele aparate compacte digitale aparute pe piata. Mai trebuia doar sa inteleg ce simt si sa ma deschid inspre experienta ce urma sa imi indeplineasca aflarile.

Nu as numi „cariera” faptul ca sunt pasionat de fotografie, o iubesc, o respect, declansez mult, incerc sa o sporesc, o predau si o teoretizez. E pur si simplu un lucru pe care incerc sa il fac cat pot eu de bine si sa las o urma, in acest fel.

O fac pentru mine, o impartasesc cu drag si deschidere, imi determina un stil de viata, un flux din care timpul si senzatia de efort dispar, deschide explorari si experiente noi foarte interesante.

[Revista Foto]: Ce însemna fotografia pentru tine?

[Vlad Eftenie]: Este o cale minunata de explorare a lumii si de descoperire a eu-lui. O practic, o predau, scriu despre ea, o povestesc, o share-uiesc, ma ajuta sa intalnesc oameni creativi. Ingredientele ei sunt Spatiul, Timpul, Lumina si Emotia. Observand atent lumea dimprejur, poti activa cuantic anumite straturi latente. Atunci lumea ia chipul si asemanarea ta, oglindindu-te, reflectandu-ti starile, perceptia.

Poti realiza faptul ca in orice loc te-ai afla, ai o misiune acolo, nimic nu este intamplator, totul are sens, sunt planuri si straturi care asteapta sa fie aduse la lumina. Fiecare ne conturam in acest fel propria realitate, fotografia vine sa decupeze fragmente cu chimie unica.

Daca simti pozitiv, lumea se arata pozitiv. Ca sa poti sa vezi, trebuie mai intai sa crezi in ceea ce faci. Pentru fotografie fac minim 20k de pasi pe jos, in plimbare, si imi conturez programul astfel incat sa pot observa si face plimbari contemplative zilnic. Imi determina stilul de viata, in asteptarea apusului si cautarea celui mai bun loc de a-l privi. Fotografia abia asteapta sa fie realizata, in noi si noi aventuri, de la cotidianul urban zilnic, si pana la adevarate expeditii indepartate.

[Revista Foto]: Sunt mai mult de 10 ani de când realizezi fotografii, dacă ar fi să trecem prin tot acest timp, ce s-a schimbat privind viziunea ta fotografică?

[Vlad Eftenie]: La inceput m-am exprimat mai abstract, fiecare declansare se simtea magic, incercam sa aflu cat mai mult, sa absorb cat mai mult. Dupa 50k de cadre in format digital, cu primele doua compacte de 3 si de 5 megapixeli, am trecut la film si lumea „momentului de gratie” s-a deschis inaintea mea.

Timid fiind din fire, am avut curiozitatea de a ma apropia de oameni, cu ajutorul aparatului a disparut orice bariera. Eroul interior a fost lasat sa iasa la iveala. A fost o perioada minunata in care fotografia de strada m-a ales si am practicat-o cu asiduitate, cu consum interior maxim, cu ardoare, in dorinta de a descoperi lumea, natura umana. Si am descoperit-o, apoi am inceput sa inteleg.

Pe masura ce am evoluat in aflare, am devenit contemplativ si m-am indepartat de oameni. Am inceput sa caut linistea, culorile unui peisaj urban, am inceput sa realizez ca exista moment decisiv si intr-un apus sau rasarit.

Am revenit la digital, apoi a aparut telefonul mobil, apoi nevoia de aparate compacte. Mi-am dat seama ca ma pot exprima cu absolut orice instrument fotografic, oricat de simplu sau evoluat este. A revenit dorul de fotografie pe film, care este unicul mod prin care poti declansa acele spatii invizibile magice, din tine si din lumea dimprejur.

Ma bucur de magia luminii si caut linistea spatiilor pe care aleg constient sa le parcurg. Revin oricand cu drag la portret, lucrul cu drona este extrem de creativ si dinamic, am mereu un aparat cu mine si fiecare plimbare deschide o noua ocazie de a fotografia lumea de langa noi. Imi place sa experimentez, sa fiu creativ, sa reusesc sa privesc intr-un mod nou locurile pe care cred ca le stiu deja pe dinafara.  

[Revista Foto]: Fiind arhitect de meserie, consideri că acest lucru te ajută să vezi lumea într-un mod mai armonios și ai un atu când vine vorba de fotografie?

[Vlad Eftenie]: Cu siguranta exista o predispozitie, arhitectura si fotografia impartasesc un mecanism definitoriu specific, ambele domenii fiind caracterizate prin relatia duala dintre  planurile rational si emotional. In 2010 am relizat studiul doctoral cu aceasta tema, una inovatoare, de altfel. Am o atractie pentru a afla geometria ascunsa a spatiilor, ma atrag liniile, umbrele, caut proportii, ritmuri, directii, intalnirea dintre static si dinamic, apropiat si indepartat, clar si neclar, ochiul este vizual format iar punctul de statie ales constient. Caut sa exprim ceea ce conteaza, sa nu existe nimic in plus sau in minus, sa gasesc un echilbru perfect, prin declansare. Emotia este transmisa mai departe, prin imagine. Sunt probabil deformari profesionale, poate sunt mai degraba afinitati care isi gasesc o reflectare specifica si structurata in plan  estetic, prin gestul fotografic.

Cred ca amprenta mea vizuala poate fi identificata tocmai prin incercarea de a afla cu acuratete acest echilibru al elementelor componente, din momentul declansarii, plus o unda de magie a momentului irepetabil. Cateodata reusesc.

[Revista Foto]: Fotografie alb-negru sau color? Care exprima mai mult din perspectiva ta?

[Vlad Eftenie]: Cred ca subiectul decide modul in care va fi cel mai bine exprimat. Adopt culoarea, atunci cand aceasta confera poezie unei anumite situatii. Social media raspunde impulsiv la rosu, de exemplu. Aleg alb negru atunci cand contrastul, liniile, texturile sunt elementele vizuale dominante.

[Revista Foto]: Știm că ai o afinitate pentru Henri Cartier-Bresson și crezurile sale fotografice, iar într-un citat al său, acesta spune că „Este o iluzie să crezi că fotografiile sunt făcute doar de aparatul foto… Ele sunt făcute cu ochii, inima şi capul!”. Crezi în această ordine: ochi, inima și cap sau ai alta după care te ghidezi în momentul în care faci o fotografie?

[Vlad Eftenie]: Bresson este probabil ceea ce am putea numi astazi un Zen Photo Master J. El a definit inca din anii ‘50 conceptele esentiale ale celui mai atragator gen fotografic, cel „de strada”, dar esential general aplicabil. Printr-o exprimare poetica si usor de asimilat, Bresson ne spune ca fotografia completa presupune Prezenta, Ratiune si Emotie. Viziune, reactie, efemer si ireversibil, irepetabil. Asa se naste „momentul decisiv”. Pentru mine a mai fost ceva si am avut nevoie de cativa ani sa pot defini precis o ecuatie personala, pentru a include „graţia” gestului fotografic.

Mediul în care evoluam, prin Kairos, Concomitenţa aduce în acelaşi plan Fotograful, Locul, o fracţiune de Timp şi ceea ce este susceptibil de a deveni un Subiect. Printr-o „imersiune” totală în acest cadru, deschis şi pregătit să întâmpine Imprevizibilul, evoluând în timpul prezent şi având un Presentiment al clipei viitoare, a ceea ce „se deschide” privirii, observatorul se poate afla în Armonie cu Vibraţia determinată de jocul Intâmplării. Se deschide astfel oportunitatea de a identifica un punct de Convergenţa şi Echilibru al tuturor orizonturilor care definesc Realitatea, născându-se astfel Momentul. Gestul fotografic poate valoriza încărcătura reacţiei spontane, transformând clipa într-un adevărat Moment de graţie, de intensă trăire şi Armonizare cu intregul. Declanşarea, realizarea fotografiei determină Fixarea instanţei temporale şi dizolvarea ingredientelelor acestui proces în ceea ce va deveni imaginea fotografică, martor al consumării lor decisive.

[Revista Foto]: Există un loc sau un moment de suflet pe care l-ai fotografia la infinit?

[Vlad Eftenie]: 🙂 Exista Ateneul, marea si sunetul valurilor, rasaritul si apusul. Da, la infinit.

[Revista Foto]: În ultimele cursuri de fotografie organizate am observat că mergi foarte mult spre fotografia realizată cu telefonul mobil, care este motivația din spate?

[Vlad Eftenie]: Motivul e foarte simplu. Am observat ca se poate face fotografie de mare impact si cu telefonul mobil, acest fiind privit in general cu totala neicredere sau cu dezinteres. Fiecare dintre noi avem un telefon mobil pe care il putem folosi intr-un mod nebanuit. Fotografia a inceput sa fie din ce in ce mai practicata. Telefonul este un instrument accesibil. M-am gandit ca ar putea prinde bine un curs dedicat, pentru ca oamenii sa constientizeze potentialul pe care il tin in mana. Si daca la inceput am crezut ca va fi un curs experimental, fara un orizont anume, el a devenit un „best-seller” si il sustin cel putin o data pe luna, si chiar si in cadrul un team-building-uri sau grupuri de lucru creative din mediul corporatist. I-am adaugat si un modul de editare aplicata, cu workshop interactiv si pot spune ca ma bucur de cautarea pe care o are cursul.

Vlad Eftenie - cursuri fotografie 2020 interviu revista foto

[Revista Foto]: Lumină naturală sau artificială? Cât de important este să cunoști toate sursele de lumină până să îți definitivezi un stil?

[Vlad Eftenie]: Lumina naturala este magica. Oricat de putina ar fi, are o cu totul alta vibratie fata de cea artificiala. Recomand fotografilor incepatori o buna cunoastere si imprietenire cu lumina naturala, cu tonurile ei, cu gradarile ei, consistenta si temperatura ei. Un profesionist trebuie insa sa cunoasca si scheme de iluminare artificiala, lucrul cu blitzuri. Recunosc ca lumina artificiala nu m-a atras niciodata.

[Revista Foto]: La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești atât pentru PC cât și pentru telefon?

[Vlad Eftenie]:  Post-procesarea este o etapa necesara in gestul fotografic, alaturi de triere si selectia imaginilor. Lucrul pe film are tipicul lui. Mediul digital mi se pare mult mai pretentios. Eu lucrez doar in format .jpg si incerc sa extrag din setarile aparatului cat mai mult. Dar imaginea digitala, fata de film, este plata. Ajustari de luminozitate, contrast, saturatie, curba generala, claritate, lucrul selectiv cu zone, curatarea minimala a  cine stie carui element nedorit, corectarea perspectivei – toate sunt elemente asupra carora se poate interveni pentur a ajusta imaginea conform viziunii artistice. Pe calculator folosesc un Photoshop vechi din 1998, pentru ajustari minimale. Nu m-am convins sa incerc mult mai complicatele versiuni contemporane. Pe telefon lucrez exclusiv cu aplicatia gratuita Snapseed care cuprinde toate instrumentele necesare unor ajustari vizuale cu mare impact vizual. O editare buna e binevenita, insa nu va tine loc exprimarii talentului sau viziunii artistice care confera amprenta unica unui moment memorabil, decisiv, lucru aflat exclusiv in datoria fotografului.

[Revista Foto]: Ce consideri că te ajută cel mai mult și ce te-a diferențiat de ceilalți fotografi?

[Vlad Eftenie]: M-au ajutat intotdeauna pasiunea sincera, perseverenta, cautarea celei mai expresive forme de comunicare a emotiilor, exprimarea creativa autentica, explorarea neobosita, dedicarea intru fotografie, curiozitatea. Ma simt bine cand sunt creativ, cand explorez si incerc sa exprim ceea ce simt. Si atunci totul vine de la sine. Cred ca fotografia mea capata o amprenta prin exprimarea unei armonii intre elementele care compun cadrul, a unei stari de echilibru, atentia la detalii si geometrie, la lumina  si nuantele ei, la poezia unui loc sau moment, intamplari si locuri pe langa care trecem zilnic, dar care exista cu adevarat pentru doar cativa dintre noi. Umanitatea si privirea pozitiva, cred esential in ele.  

[Revista Foto]: Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună?

[Vlad Eftenie]: „Buna” este o imagine care emotioneaza, care exprima echilibru si armonie, intr-un mod creativ personal, autentic. O imagine care trezeste dorinta de a avea acea experienta, de a fi acolo. Care ma determina sa fac liniste in ganduri si sa raman privind. Este insa o diferenta intre o imagine „buna” si una „memorabila”, uluitoare. Cea memorabila aduce si magia momentului de gratie, momentului in care straturi ale realitatii s-au deschis doar pentru fotograf, inchise apoi prin declansare intr-o imagine irepetabila.

[Revista Foto]: Ce sfaturi ai da unui pasionat de fotografie care își dorește să devină parte din industria fotografică?

[Vlad Eftenie]: Sa nu inceapa prin a-si dori sa devina parte din ceva din afara lui, ci inainte de toate sa isi afle vocatia, genul fotografic care il prinde cel mai bine. Va ajunge cu siguranta acolo unde trebuie sa fie. Sa nu urmareasca un castig, ci urmarea pasiunii. Sa se imprieteneasca cu lumina, cu spatiul, sa se asculte cu atentie. Sa ajunga sa iubeasca ceea ce face. Iar atunci nu va mai avea nevoie de sfaturi, ci doar de cat mai mult timp pentru a face ceea ce simte.

[Revista Foto]: Pe lângă munca asiduă, care crezi care este ingredientul de bază pentru succesul tău?

[Vlad Eftenie]: A face ceea ce iubesti si sa fii vazut nu ar trebui sa fie numit „succes”, ci sa fie privit cat mai natural. Munca asidua este intr-adevar elementul esential. Cum spuneam, nu mai simti ca „muncesti” cand faci ceea ce iti place. Reusesc cateodata sa exprim cu claritate ceea ce ceilalti doar intuiesc sau simt, dar nu pot reda, ce nu au observat. Intreaga mea poetica vizuala urbana se bazeaza de altfel pe explorarea unui cotidian pe care il parcurgem cu totii, si din care extrag momente speciale, nevazute inca pana la momentul declansarii. Imi place sa cred ca pot realiza cea mai expresiva imagine a locurilor in care ma aflu sau ca pot simti cu claritate vibratia unui spatiu, moment sau persoana. Imi place sa ma exprim, sa povestesc ceea ce fac si ma bucur ca exista mereu o audienta pentru cursurile pe care le tin, pentru imaginile pe care le postez zilnic pe retelele sociale.

Vlad Eftenie expozitie foto - interviu revistafoto.ro 2020

[Revista Foto]: Trei lucruri interesante despre OMUL Vlad Eftenie?

[Vlad Eftenie]: Nu imi plac conflictele, cred in calm si intr-o buna comunicare, sunt timid. Sunt dependent de plimbare si de contemplare, de explorare si fotografie. Caut linstea si incerc sa aleg eu ce fac, cum, cand si cu cine. Am descoperit ca cel mai bun mod de a imblanzi frici este sa faci chiar acele lucrui de care iti e teama. Cred ca fiecare dintre noi avem un erou interior care abia asteapta sa isi faca treaba, cred ca avem o misiune de indeplinit si ca mereu suntem chiar unde trebuie, e suficient sa observam, sa ascultam, sa fim prezenti, sa aflam un sens, mai presus de ceea ce construim cu mintea, adesea nociv. Cred in bunavointa si in iubirea care vindeca. Nu sunt nici trei, si nici musai interesante :). Doar sunt.

[Revista Foto]: Care este cartea ta favorită?

[Vlad Eftenie]: Am vreo patru: Ciresarii, Huckleberry Finn, Insula Misterioasa si Eroul cu o mie de chipuri (care a l-a inspirat pe Geroge Lucas sa scrie trilogia Star Wars).

[Revista Foto]: Am poposit pe blogul tău și am descoperi că scrii foarte mult, nu doar despre arhitectură și fotografie, ci și despre ecuații emoționale și trăiri pe care le avem cu toții la un moment dat. Consideri că există o legătură între fotografiile pe care le realizăm și maturitatea emoțională?

[Vlad Eftenie]: Tot ceea ce facem ne exprima, desigur. Suntem expresia tuturor experientelor si trairilor de pana in cvasi-momentul acestei clipiri. Cum spune filmul, in noi se aud ecourile vocilor si experientelor tuturor inaintasilor nostri. Am simtit de timpuriu nevoia de a intelege natura trairilor noastre, a emotiilor, cum sa fiu mai bun ca om si in ceea ce intreprind. Mi-a luat mult sa inteleg, timp si drumuri, si cand am crezut ca am aflat, au urmat lectii si mai grele, mai profunde. Asa ca m-am linistit, nu exista prag, mereu e ceva de inteles si de asimilat. Cu atentie la vocea interioara, cu grija si respect pentru lumea dimprejur, traseul devine cateodata mai clar, iar linistea reuseste sa se auda mai bine. 

[Revista Foto]: Ești un fotograf mai mult decât renumit, apreciat și cu numeroase premii naționale și internaționale. Cum stăpânești „ego-ul”?

[Vlad Eftenie]: Ego-ul este o reprezentare a unei false puteri, nascut din frici, din teama de a fi tu insuti. El guverneaza majoritatea actiunilor si relatiilor interumane, din pacate, din lumea noastra. Este distructiv, desi ofera o seducatoare senzatie de putere. Renumele este ceva laudabil, infinit mai greu de intretinut decat de obtinut. Pasiunea si munca asidua rezolva insa orice dilema. Premiile sunt infaptuiri laudabile, dar au depins prea putin de mine, si mai mult de deciziile unor necunoscuti. Probabil au fost contexte favorabile, si este foarte bine ca fost asa, desigur. Cu totii suntem supusi tentatiei ego-ului. Atunci cand esti constient, totul e mai usor de controlat. Cand iubesti ceea ce faci, cand esti pasionat si sincer, nu ai nevoie de „carja” ego-ului. Daca am invata sa nu mai luam totul personal, sa nu mai cautam succesul inainte de a ne afla vocatia si autenticitatea, daca am alege consistenta drumului initiatic si nu stralucirea machiajului efemer, sinceritatea si respectul pentru cel de langa noi, investirea cu incredere, lumea ar putea fi mai buna. Singurii cu care ar trebui sa fim intr-o competitie suntem doar noi insine, fiecare avem drumul lui. Cum spune inteleptul, cred ca inca nu am facut cea mai buna fotografie, inca o caut. Asa ca mai e de lucru, mult de acum inainte.  

Vlad Eftenie aparitie media 1 - interviu revistafoto.ro 2020

[Revista Foto]: Știm că îți plac plimbările și momentele pentru „a privi”, ne poți da un sfat prin care să învățăm să ne bucurăm și mai mult de orașul nostru și de locurile în care ajungem?

[Vlad Eftenie]: Privirea care nu judeca este una ideala. Credinta ca ceva bun se poate intampla la fiecare pas, daca nu vedem ceva interesant sau placut e doar din „vina” noastra. Perceptia se antreneaza, mintea se antreneaza, simturile, la fel. Sa te porti cu lumea asa cum tie ti-ar placea sa se poarte si ea cu tine. Rabdare, bunavointa, intelegere. Putem merge mai mult pe jos, ca pietoni, sa privim mai atent strada, oamenii, orasul. Sa ne lasam intuitia sa ne conduca pasii, si nu musai mintea, nevoile imediate sau harta. Imi iau timp inainte de orice intalnire sau job si ajung acolo in plimbare. Simt din timp cum va fi apusul si imi propun, oriunde as fi, sa pot sa aflu un loc bun sa il pozez. Aleg atent pe unde merg, ce trasee aleg, caut locuri cu vibratie pozitiva. Toate aceste mici atitudini se pot transforma in obiceiuri benefice, calitatea vietii emotionale poate creste pe neobservate.  Creativitatea si explorarea sunt excelente antidoturi anti-depresie, intr-o lume macinata de aceasta afectiune.

[Revista Foto]: Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc.

[Vlad Eftenie]: Am deschis anul trecut site-ul personal, este gandit ca o carte de vizita. Se afla la www.vladeftenie.ro. Pe Instagram evoluez ca @veftenie, pe Facebook cu numele meu. O simpla cautare Google aduce in prim plan orice informatie utila. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *